Alexandru Ioan Cuza, s-a născut în anul 1820 în sudul Moldovei, în satul Ruginoasa, într-o familie boierească. A făcut studiile gimnaziale la Iaşi, unde i-a cunoscut pe viitorii săi colaboratori şi sfătuitori - Vasile Alecsandri şi Mihail Kogălniceanu.  Obţine diploma de bacalaureat la Paris şi tot aici urmează Facultatea de Drept. Apoi revine în ţară şi intră în armată, ajungând până la gradul de colonel. A participat la revoluția din 1848.

Era „un bărbat de statură mijlocie, cu o înfăţişare plăcută . Manierele lui erau distinse, ceea ce  îi ajuta în izbânzile sale diplomatice”. El era foarte sincer, şi prieten adevărat; dar şi către cine nu-i plăcea, se arăta îndată, căci el nu ştia să se prefacă. Nu iubea luxul; masa şi traiul său erau cumpătate.

Cuza era foarte mândru şi nu pleca uşor capul înaintea altuia. Era patriot şi un luptător aprig şi neobosit pentru egalitatea socială şi pentru răsturnarea privilegiilor, şi în această privinţă, omul cel mai potrivit pentru perioada de dezvoltare în care intra poporul românesc.